Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (+1868)

Romanian Church Fredericksburg

​           Primul sfant canonizat de Biserica Ortodoxa Romana este Sfantul Calinic de la Cernica. Desigur Trebuiau sa fie canonizati mai multi cuviosi romani, care au sfintit pamantul tarii noastre cu jertfa vietii lor, cu nvointa si cu truda lor duhovniceasca. Ne gandim la Arhiepiscopul Ioan de la Rasca, la Cuviosul Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlau, Partenie si Rafail de la Agapia si la multi altii. Toti sunt sfinti ai neamului si Bisericii noastre. Nu i-am canonizat noi, dar i-au canonizat credinciosii. I-am uitat noi, dar nu-i uita poporul nostru iubitor de Dumnezeu si de sfinti.

Din toamna anului 1955 pana in prezent, alaturi de moastele unor sfinti straini de pamantul nostru, avem si moastele Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului. El este pretuit de calugari, ca un mare parinte si povatuitor duhovnicesc al monahilor. De ierarhi este pretuit ca primul ierarh roman canonizat. Iar de mireni este pretuit ca un mare facator de minuni si vindecator a suferintelor omenesti.
 

 

Pentru toti romanii, Sfantul Calinic de Cernica ramane un mare povatuitor sufletesc. Un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti; un doctor de arginti pentru cei bolnavi, un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra.

Numele Sfantului Calinic

este legat de doua manastiri

de renume: Cernica si

Frasinei. Iar prin darul facerii

de minuni Sfantul Calinic

este legat de toate manastirile,

de toti credinciosii care ii

cer ajutorul. Caci mai presus de orice, Sfantul Calinic ramane un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi.

Cine îşi putea imagina în 1955, în plină epocă poststalinistă, că Biserica Ortodoxă Română va avea curajul să-şi canonizeze primul sfânt, sub ameninţările făţişe ale Securităţii?

 

 

La 23 octombrie 1955, într-o duminică, pornea de la Biserica "Sfântul Pantelimon" spre Mănăstirea Cernica o impresionantă procesiune cu zece episcopi, mitropoliţi şi arhierei ortodocşi din alte ţări, ierarhii Sinodului Bisericii noastre, în frunte cu patriarhul Justinian, peste 300 de stareţi de mănăstiri, vicari eparhiali, consilieri, protopopi, preoţi, sute de călugări şi călugăriţe şi o mare de credincioşi care urmau să participe la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Calinic.

 

 

Stăteau oamenii pe câmp în genunchi. Veniseră până şi părinţii de la Frăsinei, iar maicile de la Pasărea au mers toată noaptea prin pădure ca să ajungă la timp. Securiştii erau pe acoperişurile clădirilor din mănăstire, prin copaci, printre oameni.

 

 

Cu o zi înainte, sfintele moaşte, scoase din mormântul din pridvor, fuseseră aşezate în raclă. "Efrem, Mitropolitul Basarabiei, ungea fiecare os cu mir. Eu le ştergeam cu procoveţe, iar părintele Augustin Mateescu, eclesiarhul, le aşeza în raclă. Peste noapte, a venit autopsierul pentru a le aşeza în poziţie anatomică", povestea cu ani în urmă părintele Nicodim Bujor. "Îmi amintesc totuşi că în mormânt nu s-a găsit un omoplat al sfântului. Mai târziu, stareţul Mănăstirii Frăsinei, părintele Simeon Combie, a mărturisit că este la ei, la Frăsinei, şi că părinţii îl luaseră la parastasul de şapte ani ai sfântului", avea să declare părintele Nicodim Bujor într-un interviu acordat în 2006 lui Silviu Andrei Vlădăreanu. După alte informaţii, moaştele au fost spălate şi aşezate în raclă de însuşi Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din vremea respectivă.

 

 

Acelaşi nepreţuit părinte pomenit mai sus, trecut la Domnul la sfârşitul lunii ianuarie 2011, a fost cel care i-a scris acatistul, iar în ziua canonizării s-a slujit cu o Sfântă Evanghelie dăruită mănăstirii de Elisabeta (Safta) Brâncoveanu.

 

 

Clipele de neuitată şi înălţătoare trăire ale canonizării au fost pe măsura credinţei şi smereniei Sfântului Calinic. Cel care nu mânca niciodată carne, cel care se odihnea numai pe un scaun de lemn, pe care şi dormea, cel care, după întoarcerea din demnitatea de episcop al Râmnicului la Cernica, a trăit un an ca un simplu monah, până în ziua de 11 aprilie 1868 când, după 81 de ani de viaţă îngerească, era chemat de Dumnezeu la Sine.

Manastirea Frasinei

Slujba Arhiereasca 

IPS Mitropolit NICOLAE

14 APRILIE, 2019

29 Aprilie, 2017

al 81-lea Congres Eparhial 

Catedrala Mitropoliei "Sf. Constantin si Elena" Chicago, IL

Intronizarea Inalpreasfintitului Mitropolit NICOLAE

Sambata 6 Mai 2017

Intronizarea Episcopului Ioan Casian 

Montreal, Canada

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica - Viata si minunile 

 Lect. Marcel Iures

Manastirea Frasinei a fost stabilita de Sfantul Ierarh Calinic dela Cernica cu o viata monahala ca la Sfintul Munte Athos din Grecia, unde vietuitorii duc o viata daruita cu adevarat slujirii lui Hristos. Intrucit doritorii de a vietui departe de lume si vrednici calugari doritori de mintuire se duceau la Muntele Athos. Dar pentru a crea o oaza asemanatoare Sfintului Munte Athos, Sfantul Calinic a infiintat Manastirea Frasinei cu aceleasi reguli de vietuire si de a nu fi ispititi de femei sau provocati de ele, in aceasta imanastire se duce o viata adevarata spirituala. Cine intradevar doreste sa imbratiseze viata monahala aici isi pot afla pacea si linistea launtrica. Si doritorii de a vietui aici au posibilitatea de a duce o viata calugareasca in adevaratul sens al cuvintului.

© Created by St.Callinicus Church

  • Misiunea Sfantul Calinic